În perioada 4 noiembrie – 9 noiembrie 2011, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Episcop Vincenţiu, Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor organizează o serie de manifestări cu ocazia hramului de toamnă „Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil” al Mănăstirii din Slobozia.
Viaţa Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul
(20 noiembrie)
Ales în ceata sfinţilor lui Dumnezeu, acesta s-a bucurat de o cinstire deosebită printre credincioşii Bisericii Ortodoxe Române. La aceasta a contribuit şi faptul că moaştele sale se află încă de la sfârşitul sec. al XV-lea în ţara noastră, la mănăstirea Bistriţa, în jud. Vâlcea.
Sfântul Grigorie s-a născut la Irinopolis, oraş în Decapolea Isauriei Asia Mică, din care cauză se numeşte până astăzi „Decapolitul”, în anul 780, dintr-o familie de creştini ortodocşi devotaţi. La vârsta de 8 ani Grigorie a fost dat la şcoală, dovedind dragoste faţă de învăţătura şi felul de viaţă al monahilor. Revenind în sânul familiei, ducea o viaţă simplă, fără fast, deşi părinţii îl îndemnau la un alt fel de trai. El frecventa Biserica, citea Sfânta Scriptură şi adesea se retrăgea în locuri liniştite, unde stăruia în rugăciune către Dumnezeu, pentru a-l face adevărat slujitor al Său.
Ajuns la vârsta căsătoriei, părinţii i-au ales o tânără cu care intenţionau să-l logodească pe Grigorie, dar acesta, împins de un imbold divin, hotărăşte să se lepede de lume, retrăgându-se în munţi. În perioada aceasta Bizanţul era lovit de erezia iconoclastă. Întâlnind un episcop al Decapolei, Grigorie este sfătuit să meargă la o mănăstire din apropierea Decapolei. Aici însă, egumenul, împreună cu obştea erau simpatizanţi ai iconoclasmului, ceea ce va face ca Grigorie să sufere din această pricină. Astfel, el se va refugia la un unchi al său după mamă, Simeon, egumen la o altă mănăstire din jurul Decapolei, unde va rămâne timp de 14 ani, nevoindu-se întru cele duhovniceşti, prin practicarea virtuţilor.
Sfântul Grigorie s-a ostenit mult pentru apărarea Ortodoxiei şi cinstirea sfintelor icoane în Constantinopol, în Asia Mică, la Roma şi în Macedonia. S-a nevoit cu postul şi rugăciunea, a biruit toate cursele nevăzuţilor diavoleşti şi s-a învrednicit de darul facerii de minuni şi al înaintevederii.
Dar Dumnezeu îi dă Sfântului o boală grea, şi vestea despre aceasta ajunge până la Constantinopol, unde se afla închis în temniţă Simeon, unchiul Sfântului, care pătimea din cauza iconoclasmului. Vrând să-şi revadă unchiul, Sfântul Grigorie va porni spre Constantinopol, unde îl va găsi în stare de libertate. La 12 zile după sosirea sa la Constantinopol, Sfântul Grigorie va trece în cămările cereşti, după cum prezisese, la data de 20 noiembrie 842.
Mormântul său devine repede un loc de pelerinaj, datorită minunilor ce se săvârşeau la el, astfel că sfintele sale moaşte au fost dezgropate şi puse într-o raclă, pentru a fi cinstite după cuviinţă. Tradiţia spune că şi uleiul din candela de la moaştele Sfântului avea putere tămăduitoare. De altfel, nevoitorul lui Hristos a fost socotit ca sfânt încă din timpul vieţii sale, şi recunoscut ca atare imediat după moartea sa. Moaştele Sfântului au stat la mănăstirea din Constantinopol mult timp după moartea sa, probabil până în anul 1453, când capitala a fost cucerită de turci. De aici, ele au fost luate de un demnitar, iar de la acesta, în 1498, banul Barbu Craiovescu le-a cumpărat cu mare preţ şi le-a aşezat în mănăstirea Bistriţa, ctitorie a sa, unde se află şi astăzi. Aici, însuşi ctitorul mănăstirii s-a călugărit, sub numele de Pahomie.
Racla de argint aurit în care se găsesc moaştele Sfântului este opera meşterilor din Braşov, şi poartă o inscripţie din anul 1656. O altă dovadă de cinstire o constituie şi tipăriturile închinate de către români Sfântului: Slujba Sfântului Grigorie Decapolitul, compusă de Matei al Mirelor, Carte osebită a Sfântului Grigorie Decapolitul, Râmnic, 1753, cea mai completă ediţie, ce cuprinde slujba ce se face la hramul său, Paraclisul Sfântului Grigorie Decapolitul, copiat de schimonahul Paisie, zugravul mănăstirii Bistriţa.
Din toate cele relatate reiese cu prisosinţă cinstirea deosebită de care s-a bucurat Sfântul Grigorie Decapolitul în rândul drepmăritorilor creştini de pretutindeni. Aceasta i-a inspirat pe imnografi să-i închine slujbe, paraclise şi rugăciuni, încă de la trecerea sa la cele veşnice şi până în zilele noastre. În mod deosebit, Sfântul Grigorie Decapolitul s-a învrednicit de veneraţia credincioşilor din ţara noastră, care îl cinstesc ca pe unul dintre sfinţii români.
Sfântul Grigorie Decapolitul se prăznuieşte în fiecare an la 20 noiembrie.
Calendarul evenimentelor se va desfăşura după următorul program:
Vineri, 4 noiembrie 2011:
La orele 16:00 va avea loc primirea Sfintelor Moaşte ale Sfântului Grigorie Decapolitul de la Mănăstirea Bistriţa Vâlceană la Catedrala Episcopală, urmată de slujba de Te Deum.
La orele 16:30, după slujba de Te Deum, Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu, împreună cu Preasfinţitul Părinte Episcop Emilian Lovişteanul episcopul vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, soborul de preoţi şi credincioşi vor pleca într-o procesiune pe străzile municipiului Slobozia până la Mănăstirea „Sfinţii Voievozi”, unde racla va fi depusă într-un baldachin în curtea sfântului lăcaş, spre închinare tuturor credincioşilor.
Duminică, 6 noiembrie 2011 :
Începând cu orele 09:00, Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu, împreună cu Preasfinţitul Părinte Episcop Emilian Lovişteanul va săvârşi Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
Marţi, 8 noiembrie 2011:
În ziua sărbătorii hramului Mănăstirii „Sfinţii Voievozi” va fi săvârşită Sfânta Liturghie de către Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu împreună cu Preasfinţitul Părinte Episcop Emilian Lovişteanul. La slujbă vor participa toţi membrii Permanenţei Consiliului Eparhial, preacucernicii părinţi protopopi ai Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, preoţi, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi credincioşi.
Racla cu Sfintele Moaşte va rămâne spre închinare în curtea Mănăstirii până Miercuri, 9 noiembrie 2011, orele 10:00, când va fi pregătită pentru întoarcerea la Mănăstirea Bistriţa, Arhiepiscopia Râmnicului.
Viaţa Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul
(20 noiembrie)
Ales în ceata sfinţilor lui Dumnezeu, acesta s-a bucurat de o cinstire deosebită printre credincioşii Bisericii Ortodoxe Române. La aceasta a contribuit şi faptul că moaştele sale se află încă de la sfârşitul sec. al XV-lea în ţara noastră, la mănăstirea Bistriţa, în jud. Vâlcea.
Sfântul Grigorie s-a născut la Irinopolis, oraş în Decapolea Isauriei Asia Mică, din care cauză se numeşte până astăzi „Decapolitul”, în anul 780, dintr-o familie de creştini ortodocşi devotaţi. La vârsta de 8 ani Grigorie a fost dat la şcoală, dovedind dragoste faţă de învăţătura şi felul de viaţă al monahilor. Revenind în sânul familiei, ducea o viaţă simplă, fără fast, deşi părinţii îl îndemnau la un alt fel de trai. El frecventa Biserica, citea Sfânta Scriptură şi adesea se retrăgea în locuri liniştite, unde stăruia în rugăciune către Dumnezeu, pentru a-l face adevărat slujitor al Său.
Ajuns la vârsta căsătoriei, părinţii i-au ales o tânără cu care intenţionau să-l logodească pe Grigorie, dar acesta, împins de un imbold divin, hotărăşte să se lepede de lume, retrăgându-se în munţi. În perioada aceasta Bizanţul era lovit de erezia iconoclastă. Întâlnind un episcop al Decapolei, Grigorie este sfătuit să meargă la o mănăstire din apropierea Decapolei. Aici însă, egumenul, împreună cu obştea erau simpatizanţi ai iconoclasmului, ceea ce va face ca Grigorie să sufere din această pricină. Astfel, el se va refugia la un unchi al său după mamă, Simeon, egumen la o altă mănăstire din jurul Decapolei, unde va rămâne timp de 14 ani, nevoindu-se întru cele duhovniceşti, prin practicarea virtuţilor.
Sfântul Grigorie s-a ostenit mult pentru apărarea Ortodoxiei şi cinstirea sfintelor icoane în Constantinopol, în Asia Mică, la Roma şi în Macedonia. S-a nevoit cu postul şi rugăciunea, a biruit toate cursele nevăzuţilor diavoleşti şi s-a învrednicit de darul facerii de minuni şi al înaintevederii.
Dar Dumnezeu îi dă Sfântului o boală grea, şi vestea despre aceasta ajunge până la Constantinopol, unde se afla închis în temniţă Simeon, unchiul Sfântului, care pătimea din cauza iconoclasmului. Vrând să-şi revadă unchiul, Sfântul Grigorie va porni spre Constantinopol, unde îl va găsi în stare de libertate. La 12 zile după sosirea sa la Constantinopol, Sfântul Grigorie va trece în cămările cereşti, după cum prezisese, la data de 20 noiembrie 842.
Mormântul său devine repede un loc de pelerinaj, datorită minunilor ce se săvârşeau la el, astfel că sfintele sale moaşte au fost dezgropate şi puse într-o raclă, pentru a fi cinstite după cuviinţă. Tradiţia spune că şi uleiul din candela de la moaştele Sfântului avea putere tămăduitoare. De altfel, nevoitorul lui Hristos a fost socotit ca sfânt încă din timpul vieţii sale, şi recunoscut ca atare imediat după moartea sa. Moaştele Sfântului au stat la mănăstirea din Constantinopol mult timp după moartea sa, probabil până în anul 1453, când capitala a fost cucerită de turci. De aici, ele au fost luate de un demnitar, iar de la acesta, în 1498, banul Barbu Craiovescu le-a cumpărat cu mare preţ şi le-a aşezat în mănăstirea Bistriţa, ctitorie a sa, unde se află şi astăzi. Aici, însuşi ctitorul mănăstirii s-a călugărit, sub numele de Pahomie.
Racla de argint aurit în care se găsesc moaştele Sfântului este opera meşterilor din Braşov, şi poartă o inscripţie din anul 1656. O altă dovadă de cinstire o constituie şi tipăriturile închinate de către români Sfântului: Slujba Sfântului Grigorie Decapolitul, compusă de Matei al Mirelor, Carte osebită a Sfântului Grigorie Decapolitul, Râmnic, 1753, cea mai completă ediţie, ce cuprinde slujba ce se face la hramul său, Paraclisul Sfântului Grigorie Decapolitul, copiat de schimonahul Paisie, zugravul mănăstirii Bistriţa.
Din toate cele relatate reiese cu prisosinţă cinstirea deosebită de care s-a bucurat Sfântul Grigorie Decapolitul în rândul drepmăritorilor creştini de pretutindeni. Aceasta i-a inspirat pe imnografi să-i închine slujbe, paraclise şi rugăciuni, încă de la trecerea sa la cele veşnice şi până în zilele noastre. În mod deosebit, Sfântul Grigorie Decapolitul s-a învrednicit de veneraţia credincioşilor din ţara noastră, care îl cinstesc ca pe unul dintre sfinţii români.
Sfântul Grigorie Decapolitul se prăznuieşte în fiecare an la 20 noiembrie.
