Ca şi actor comunitar, Biserica joacă un rol extrem de important în dezvoltarea serviciilor de asistenţa socială, prin intervenţii de tip individual, de cuplu, de grup, organizaţional şi la nivelul comunităţii.
Metodele utilizate în furnizarea de servicii sociale se referă la studiile de caz, managementul cazului, consiliere individuală, consiliere maritală, consiliere de grup, grupuri educaţionale şi de suport, intervenţii la nivel comunitar şi acţiuni sociale.
Opera social-filantropică săvârşită la nivelul Bisericii are la bază un concept extrem de clar şi de firesc- dragostea lui Dumnezeu faţă de oameni. Dumnezeu ne-a dat cel mai natural şi mai pur exemplu de iubire şi sacrificiu: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe unicul Său Fiu pentru ca să moară pentru păcatele noastre, şi încă moarte pe cruce” ( Ioan 3: 16 ). Prin urmare, împlinirea datoriilor către aproapele este o dovadă a dragostei noastre faţă de Dumnezeu.
Biserica are un sistem organizatoric-administrativ propriu, dar conlucrează totodată cu celelalte instituţii, contribuind la buna funcţionare a societăţii. Sistemul de organizare al B.O.R. este structurat ierarhic în ordine descrescândă, începând cu Patriarhia Română, care este forul superior, urmând apoi calea ierarhică până la parohie, care este unitatea administrativă de bază şi unde îşi desfăşoară activitatea unul sau mai mulţi preoţi.
Preotul are o misiune foarte importantă în ceea ce priveşte realizarea obiectivelor din plan social ale Bisericii. Astfel, activitatea socială a preotului se face remarcată în parohia pe care o administrează şi o păstoreşte, prin prezenţa sa în instituţiile sau aşezămintele sociale aflate în sfera de influenţă a parohiei, unde desfăşoară programe sociale şi religioase cu diferite ocazii, precum şi prin cuvântul pe care îl transmite fiecărui enoriaş.
Persoanele care îndeplinesc misiunea socială a Bisericii sunt specialişti în domeniu (preoţi, asistenţi sociali), dar totodată există şi un număr foarte mare de oameni care nu sunt profesionişti, însă pot sprijini lucrarea socială a bisericilor, prin deţinerea şi îmbunătăţirea unor deprinderi şi aptitudini în acest sens.
Asistenţa socială desfăşurată la nivelul Bisericii se remarcă printr-o dezvoltare continuă şi rapidă în ultimii ani, investindu-se foarte mult în resursa umană, în specializarea şi perfecţionarea persoanelor care doresc să se implice în opera social-filantropică, precum şi în derularea unor programe comunitare menite să sprijine persoanele/grupurile sociale aflate în dificultate.
