Din anul 2009, când a avut loc sfințirea noului sediu al Protopopiatului Oltenița, prin Decizie Chiriarhală, acesta a primit ca ocrotitor pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul. Și anul acesta, la 27 septembrie, în zi de Duminică, Protopopiatul Olteniţa din Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor a îmbract haine de sărbătoare, cinstindu-şi aşa cum se cuvine ocrotitorul, pe „Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul”. Sfânta Liturghie, la sărbătoarea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, a fost oficiată în Catedrala Protopopească „Sfinții Ierarhi Nicolae, Alexandru și Antim” din Municipiul Oltenița de către Preasfinţitul Părinte VINCENȚIU, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor alături de care s-a aflat preacuviosul părinte Arhimandrit Rafail, vicar eparhial, preacucernicii părinți Manuel Rusu-consilier cultural, Florin-Daniel Enașcu-consilier patrimoniu, Florin Ionescu-consilier Cabinet Chiriarh, Daniel Demișcă-consilier pentru misiune și Nicușor-Silviu Dascălu-consilier mass-media, părintele Marian Necula-protopop al Olteniței, preoţi și diaconi din Protopopiatul Olteniţa.
Răspunsurile liturgice au fost date de Corul „Sfântul Antim Ivireanul” al Protopopiatului Olteniţa.
În cuvântul de învăţătură rostit la Sfânta Liturghie, Preasfinţitul Părinte VINCENȚIU, Întâistătătorul Eparhiei Sloboziei şi Călăraşilor a evocat personalitatea marcantă a ocrotitorului Protopopiatului Olteniţa şi al Catedralei Protopopeşti.
Cu ocazia „Anului omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi”, „Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii” și anul Episcopiei „COMUNITĂȚILE CREȘTIN-ORTODOXE – CANDELE APRINSE ÎN BĂRĂGAN”, a fost lansată „Monografia – Album. Parohia Sfântul Ierarh Nicolae – Olteniţa”, prezentată de preacucernicul părinte consilier Manuel Rusu.
După Sfânta Liturghie, Întâistătătorul Eparhiei noastre a săvârşit slujba de parastas pentru fericiţii ctitori, slujitori şi binefăcători ai acestei parohii, a sfințit veșmântul pictural al lumânărarului din curtea parohială și a dat binecuvântarea pentru agapa frățească.
Venerabilul mitropolit Antim Ivireanul era de loc din Iviria. Părinţii săi, Ioan şi Maria, i-au pus la botez numele de Andrei. Ajungând din tinereţe rob la turci, a stat mulţi ani în Constantinopol, învăţând limbile greacă, arabă şi turcă, precum şi meşteşugul sculpturii, al picturii şi al broderiei.
Prin anul 1690 este adus în Ţara Românească de voievodul martir Constantin Brâncoveanu. Aici învaţă meşteşugul tiparului de la episcopul Mitrofan, iar după câţiva ani se călugăreşte şi este hirotonit preot.
Între anii 1691-1694 conduce tipografia domnească de la Bucureşti şi tipăreşte trei cărţi. Între anii 1694-1696 întemeiază o nouă tipografie la Mănăstirea Snagov. Între anii 1696-1701 este egumen al acestei mănăstiri tipărind 14 cărţi, dintre care patru în limba română, iar celelalte în limbile greacă, slavonă şi arabă.
Între anii 1701-1705 a condus din nou tipografia domnească din Bucureşti, tipărind 15 cărţi, îndeosebi cărţi de slujbă.
Între anii 1705-1708 a fost episcop la Râmnicu-Vâlcea, întemeind aici prima tipografie. Timp de trei ani a tipărit la Râmnic 10 cărţi, dintre care 7 în româneşte. Între anii 1708-1716 a fost mitropolit al Ţării Româneşti, întemeind noi tipografii şi tipărind încă 19 cărţi, dintre care 12 cărţi în româneşte.
În toamna anului 1716 a fost închis, la porunca turcilor, caterisit şi trimis în surghiun la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai. Pe cale a fost martirizat de ostaşi şi aruncat în râul Tungia, lângă Adrianopol.
Ştirea asasinării Mitropolitului Antim, spune Del Chiaro, a produs în întreaga Valahie o generală îngrozire, deoarece toţi îl credeau surghiunit la Muntele Sinai. Lumina vieţii lui însă nu s-a stins niciodată în conştiinţa neamului pe care el l-a slujit până la sacrificiu.
În urma demersurilor Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române în 1964-1965 către Patriarhia Ecumenică, la două secole şi jumătate după această îngrozitoare ucidere, s-a obţinut ridicarea caterisirii acestui vrednic mitropolit „în vederea restabilirii pomenirii lui în Biserică”, aşa cum se spune în răspunsul canonic dat de Sinodul din Constantinopol în august 1716.
Astăzi putem afirma cu tărie că opera tipărită, ca şi cea rămasă în manuscrise, îl arată ca patriot până la sacrificiul vieţii sale, luptător angajat pentru triumful deplin al limbii române în Biserică şi pentru respectarea autonomiei ei, educator al clerului şi credincioşilor.
A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1992, cu data de prăznuire în fiecare an la 27 septembrie.
Alegerea marelui ierarh Antim Ivireanul ca patron spiritual al noului sediu al Protopopiatului Olteniţa nu a fost una întâmplãtoare. Sfântul, sãrbãtorit la 27 septembrie, a avut pe teritoriul Protopopiatului Olteniţa un sãlaş de reculegere, de unde şi denumirea unei locaţii geografice cunoscute ca Odaia Vlãdichii.
A consemnat preacucernicul părinte Necula Marian, protopop al Olteniței.
