Cine s-a pocăit mai mult?
Relatări

Cine s-a pocăit mai mult?

14 Feb 2021
00:07

Era un călugăr ce viețuia în Schit, aproape de biserică și, care fusese om mare în palatele împărătești și avea și o slugă, venită după el, de-i slujea lui. Iar preotul bisericii, văzând smerenia lui, se minuna, cum dintr-o odihnă mare ca aceea, întru atâta sărăcie s-a smerit pe sine. Și din cele ce se aduceau la biserică îi trimitea și lui. Deci, a petrecut douăzeci și cinci de ani în Schit și s-a făcut înainte-văzător și vestit. Iar, auzind de dânsul, un călugăr din cei mai mari, egiptean, a venit ca să-l vadă pe el, neașteptând să vadă la el vreo ușurare trupească. Și, intrând, i s-a închinat lui și, făcând rugăciune, s-a așezat. Deci, egipteanul văzându-l pe el că poartă haine moi și că avea așternut și o piele sub dânsul și puțin căpătâi și picioarele curate și în papuci, acestea văzându-le, s-a smintit, pentru că la acel loc nu era acest fel de petrecere, ci, dimpotrivă, aspră viețuire. Și, mai înainte văzătorul stareț, cunoscând că egipteanul s-a smintit, a zis ucenicul său: "Să ne faci nouă masă pentru părintele, astăzi, fierbând puține verdețuri". Și, la vreme, au mâncat. Tot așa, starețul mai avea și puțin vin, pentru a sa neputință, din care au băut. Iar, după ce s-a inserat, au cântat cei doisprezece psalmi și s-au culcat. Și, iarăși, mai înainte de Utrenie sculându-se, s-au rugat până la ziuă. Și dimineața făcându-se, egipteanul a zis: "Roagă-te pentru mine" și, făcându-i metanie, a ieșit, fără nici un folos. Iar după ce s-a depărtat puțin, vrând să-i fie de folos, starețul, trimițând, l-a chemat pe el. Și, dacă a venit, iarăși l-a primit pe el cu bucurie. Și l-a întrebat pe el starețul, zicând: "Din ce loc ești părinte ?" Iar el a zis: "Din Egipt". "Și din care cetate ?" Răspunzând, a zis: "Eu nu sunt din cetate". Și i-a zis: "Dar ce lucru ai avut în sat ?" Iar el a zis: "Pădurar, de păzit pădurea, am fost." Grăit-a starețul: "Unde dormeai și ce fel de așternut aveai ?" A răspuns: "Am dormit pe pământ, iar așternut nu am avut". Și i-a zis lui: "Oare, avut-ai ceva avere în sat, sau ceva vin băut-ai ?" Răspuns-a iarăși: "Au doară în buruieni puteam găsi bucate sau vin ?" "Apoi, cum trăiai ?" îi zise. Și a răspuns acesta: "Mâncăm pâine uscată sau, de aflăm, puțină pastramă și beam apă". Și, răspunzând, starețul a zis: "Mare osteneală. Dar oare aveau baie în satul acela ca să te speli ?" Iar acela a zis: "Ba nu, numai în pârâu, când voiam, mă spălam". Și după ce toate cele pentru dânsul le-a întrebat starețul, vrând să-i fie lui de folos, a început a-i spune lui viața sa, zicând: "Iată eu, nevrednicul, precum mă vezi, sunt din cetatea cea mare a Romei și întâiul sfetnic al împăratului am fost". Și egipteanul auzind, începutul acesta al cuvintelor, s-a umilit și ascultă cele ce se grăiau către dânsul. Iar acela povestea mai departe: "Am lăsat lumea și bogăția și slavă împărătească și am venit în pustiul acesta. Încă, am avut palate mari și multe averi și n-am băgat seama de dânsele, ci mi-am ales această chiliuță săracă. Și aveam pat de aur și așternuturi de mare preț. Iar în locul acelora, mi-a dat mie Domnul patul și pielea aceasta. Aveam atunci, iarăși, haine scumpe, iar, în locul acelora, acum port această haină proastă. Tot așa și la masa mea, multe feluri de bucate se mâncau și vin scump se bea. Iar în locul tuturor acelora, aceste proaste verdețuri le mănânc și acest mic pahar de vin îl beau. Încă aveam multe slugi, care-mi slujeau mie, iar, acum, în locul acelora, a îndemnat Dumnezeu pe bătrânul acesta, de-mi slujește mie. Și în loc de baie, cu puțină apă îmi stropesc picioarele mele, iar papucii îi port pentru neputința mea. Iar în loc de cântări armonioase din alăute, îmi cânt cei doisprezece psalmi. Asemenea, și noaptea mă ostenesc, pentru păcatele pe care le-am făcut, slujind puțin lui Dumnezeu. Deci, mă rog ție, părinte, să nu te miri de neputința mea".

Și, suspinând de cele ce a auzit, egipteanul a zis: "O, amar mie, că eu din strâmtoare și din necazul vieții mele celei dintâi, acum am venit la odihnă; că cele ce n-am avut atunci, acum le am. Iar tu, din cea multă odihnă, ai venit la necaz și din cea mai mare slavă și bogăție, întru smerenie și sărăcie ai venit". Și, mult folos primind, a plecat și s-a făcut lui prieten și venea la dânsul pentru folos. Că starețul era bărbat cu dreapta socoteală și plin de bună mireasmă a Sfântului Duh.